agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ am o emisiune înregistrată în cap în 1985 ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-16 | |
E noapte, e-ntuneric, e negura de seară.
Dar ea, ruina, crudă, se năruiește-afară. O licărire scurtă, apare dintr-odată, O rază de lumină, încearcă să străbată, Nenorocitul ăsta nu vrea ca să dispară, Să lase raza, caldă, prin geamuri să apară. Așa-i natura asta, nedreaptă câte-odată. Iubește mult pe unii, pe alții-i lasă baltă. Mai trec mașini pe stradă, cu farurile-aprinse. Lumina de la ele, o liniștește-n vise. Mai fug de ea coșmaruri, din negurile nopții, E singură săraca! Asta e voia sorții. Se năruiește-ncet, bucată cu bucată, Și cu dureri imense, se prăbușește toată. Rămân ușoare urme, c-acolo-a fost o casă,
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate