mă dor încheieturile
în sinea mea controlez timpul
dar nimeni nu înțelege nimic
de când pământul a început să migreze
în straturi mai fine
câteva picături mentolate
și beau apa aceasta
pe care am numit-o simplu
porție de iubire
din căușul palmei tale
să ghicesc
să înțeleg de ce oamenii
aleg cursele de cai să vadă cum
câștigă timpul
întotdeauna cu o treime de corp
mai în față
îmbrac o imperfecțiune și iau
asupra mea totul
după legi stranii viața ar fi un joc
o așteptare pe scaunul cel mai mic
fără cuvinte închipuite
și încă nu știu nimic despre asta
viața poartă în mine fără nici o pretenție