transcende cenușa dinlăuntrul tău putred
calea este gura mea flămândă
esența tutunului și cafeaua din mână
nasc muguri în spini pe trupul tău șubred

ți-aș săruta sufletul trivial
pictat pe icoane de sticlă
în lemn de mahon și praf de cărămidă
ți-aș înrăma gândul tău pribeag

ți-aș estompa strălucirea creștină
cu nitrat de amoniu, kerosen și-un chibrit
ți-aș închide ochii de lumină
nici văz, nici auz, nici simț, nici nimic