Inspirat de tacerea copacilor,
intr-una din zile
am stat in mijlocul orasului
cu bratele deschise
in chip de ramuri.

De dragul frumosului,
(caci intradevar aveam frunze frumoase)
cineva mi-a rupt o ureche,
fiind convins de existenta mea
arborescenta.

Acum,
inteleg suferinta
copacilor.