Cand am schiopatat,
cine mi-a petrecut mana pe dupa gatul sau
si m-a ajutat sa merg mai departe?
Cand am betegit de tot,
cine m-a luat in spate
si m-a dus cale lunga?
Cand mainile, neputincioase,
n-au mai vrut sa se tina de umerii de vita-ascultatoare,
cine m-a luat in brate
si m-a purtat, gafaind, la tinta?

Omul acesta numai ciolane,
lucrator cu bratele si cu carca,
poarta mereu copii slabanogi,
neodihnit, cu trupul sangerand,
rupt de greutate si de pietrele drumului,
spre un hotar fara de cazna.