Cativa ani s-a crezut copil
Nu intelegea ea de ce
Existau diferentele astea,
Dar daca asa le mostenise,
Ce era sa faca?
De ce n-o lasa mama sa se catere
In copaci, dupa dude, cu baietii?
De ce sa se joace de-a mama
cu papusile, de ce sa taie
Frunze si petale de trandafiri
In craticioarele de plastic,
Daca ea nu vroia in ruptul capului
Sa ajunga asa, ca biata sa mama,
Robotitoare, cicalitoare
si imbatranita inainte de vreme?!
Ea nici n-avea sa se marite vreodata
Sa se certe ca mama si ca tata?!
Ca nenea Nelu si tanti Margareta?
Sau sa divorteze ca sora ei cea mare
Si sa ramana singura cu doi copii?!
Nici vorba! Ea va ajunge cercetatoare
Si va inventa un vaccin
Impotriva nefericirii.
Abia se obisnuise cu gandul,
Ca nu e baiat, ca toti prietenii ei,
Ca s-a si trezit fetiscana in toata firea
Cu forme arcuite si fructe in parg.
Se uita speriata in oglinda,
Se chircea de rusine
La vederea roadelor atanand greu pe crengi,
Statea cam cocosata de la o vreme,
Ca o creanga cu prea mult rod,
Gata-gata sa se rupa
Si purta hainele prea largi, prea lungi.
Incepuse sa se obisnuiasca si cu asta,
Dupa o vreme chiar purta doar haine mulate
Si-si legana soldurile firesc.
Zambetul ei era atat de feciorelnic,
strangaresc si natural,
Pentru ca ce era in suflet
era siin privire
Si in zambet.
Simtea in tot corpul Dorinta,
Dar inca nu stia de ce si pentru ce.
Dorinta. Dor, un dor de ceva
De ceva nedefinit inca, dar dor,
O senzatie stranie care nu-i dadea pace.
Undeva prin ea, un vulcan erupea
Ca un munte care se trezea,
Cand si cand, doar un picutz
Sa caste.
Au venit multi curiosi sa caute
In vaile ei ancestrale dorinta,
Se spunea ca sigur e pe undeva
E in inima muntelui
Zacamantul asta,
Dorinta asta,
Dar toti plecau cu niste cioburi de lut
In mana,
Asa, sa nu zica si ei ca au facut
Atatea sapaturi degeaba.
Dupa ce i s-au tot indepartat cateva straturi,
Unul din arheologi a constatat ca
De fapt, acum, era femeie in toata regula,
Femeie-femeie!
Ea tot nu credea, numai ca el
Gasise lampa lui Aladin pe care-o cauta
Orice barbat sa-poata puna femeia
In oglinda, fata in fata cu feminitatea.
Cativa ani au incercat,
sa se obisnuiasca fetita, fetiscana
Cu femeiea care crescuse in ea.
Dar nu trecu mult si veni alt arheolog
Care gasi in pantecele pamantului
O amfora antica in care pulsa viata,
Amfora de lut ars , cu forme care prevesteau
Chinurile facerii.
Fetita, fetiscana, femeia
Toate trei
Priveau uimite buzele pruncului
Tuguiate perfect pe roadele
De care se rusinasera atatia ani.
Pumnii atat de mici ai
Pareau ba ca-si apara
Ba ca-si mangaie
Sursa… de viata, dumnezeul
Temporar sau definnitiv,
La alegere.
Se jucau atat de natural
pe rotunjimile mamei
Fecunde, hranitoare
Incat areheologul insusi
Amutise de fericire.
Pruncul sugea si dormea
Dormea si zambea,
Femeia era deja eterna
Toate erele si anotimpurile
Trecusera pestea ea,
Si peste arheolog
Doar pentru aceasta imagine,
Sublima, a maternitatii.
Fara sa-si dea seama
Inventase deja
Vaccinul inpotriva nefericirii.