agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-08-20 | |
Cativa ani s-a crezut copil
Nu intelegea ea de ce Existau diferentele astea, Dar daca asa le mostenise, Ce era sa faca? De ce n-o lasa mama sa se catere In copaci, dupa dude, cu baietii? De ce sa se joace de-a mama cu papusile, de ce sa taie Frunze si petale de trandafiri In craticioarele de plastic, Daca ea nu vroia in ruptul capului Sa ajunga asa, ca biata sa mama, Robotitoare, cicalitoare si imbatranita inainte de vreme?! Ea nici n-avea sa se marite vreodata Sa se certe ca mama si ca tata?! Ca nenea Nelu si tanti Margareta? Sau sa divorteze ca sora ei cea mare Si sa ramana singura cu doi copii?! Nici vorba! Ea va ajunge cercetatoare Si va inventa un vaccin Impotriva nefericirii. Abia se obisnuise cu gandul, Ca nu e baiat, ca toti prietenii ei, Ca s-a si trezit fetiscana in toata firea Cu forme arcuite si fructe in parg. Se uita speriata in oglinda, Se chircea de rusine La vederea roadelor atanand greu pe crengi, Statea cam cocosata de la o vreme, Ca o creanga cu prea mult rod, Gata-gata sa se rupa Si purta hainele prea largi, prea lungi. Incepuse sa se obisnuiasca si cu asta, Dupa o vreme chiar purta doar haine mulate Si-si legana soldurile firesc. Zambetul ei era atat de feciorelnic, strangaresc si natural, Pentru ca ce era in suflet era siin privire Si in zambet. Simtea in tot corpul Dorinta, Dar inca nu stia de ce si pentru ce. Dorinta. Dor, un dor de ceva De ceva nedefinit inca, dar dor, O senzatie stranie care nu-i dadea pace. Undeva prin ea, un vulcan erupea Ca un munte care se trezea, Cand si cand, doar un picutz Sa caste. Au venit multi curiosi sa caute In vaile ei ancestrale dorinta, Se spunea ca sigur e pe undeva E in inima muntelui Zacamantul asta, Dorinta asta, Dar toti plecau cu niste cioburi de lut In mana, Asa, sa nu zica si ei ca au facut Atatea sapaturi degeaba. Dupa ce i s-au tot indepartat cateva straturi, Unul din arheologi a constatat ca De fapt, acum, era femeie in toata regula, Femeie-femeie! Ea tot nu credea, numai ca el Gasise lampa lui Aladin pe care-o cauta Orice barbat sa-poata puna femeia In oglinda, fata in fata cu feminitatea. Cativa ani au incercat, sa se obisnuiasca fetita, fetiscana Cu femeiea care crescuse in ea. Dar nu trecu mult si veni alt arheolog Care gasi in pantecele pamantului O amfora antica in care pulsa viata, Amfora de lut ars , cu forme care prevesteau Chinurile facerii. Fetita, fetiscana, femeia Toate trei Priveau uimite buzele pruncului Tuguiate perfect pe roadele De care se rusinasera atatia ani. Pumnii atat de mici ai Pareau ba ca-si apara Ba ca-si mangaie Sursa… de viata, dumnezeul Temporar sau definnitiv, La alegere. Se jucau atat de natural pe rotunjimile mamei Fecunde, hranitoare Incat areheologul insusi Amutise de fericire. Pruncul sugea si dormea Dormea si zambea, Femeia era deja eterna Toate erele si anotimpurile Trecusera pestea ea, Si peste arheolog Doar pentru aceasta imagine, Sublima, a maternitatii. Fara sa-si dea seama Inventase deja Vaccinul inpotriva nefericirii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate