Clepsidra și-a cernut nisipul
peste urmele pașilor tăi spulberate
de vântul uitarii
Dar în cenușa iubirii apuse
mai este încă viu jarul ce mă mistuie
în clipele înserării
De ce nu pot uita cine ești?
De ce nu poți uita cine sunt?
De ce rătăcesc pe cărările codrului
eternei iubirii așteptând asfințitul?
Ce a rămas din ce a fost,
ce va mai fi din ce-o să vină?
A rămas dulceața mierii florilor de tei
cu gust de rostopască
Au rămas inegalabile trăiri ce mi-au teleportat
sufletul în alt univers-al iubirii absolute
Ai rămas tu, am rămas eu
Și vor rămâne etern aceste versuri