agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-08-21 | |
Cand era mica se credea printesa,
Ajunsa din intamplare in casa acestor Oameni sarmani si buni. Bunicul o tinea pe genunchi Si-i spunea ca este printesa lui, Doar n-ar fi mintit-o tocmai el! A tot asteptat sa se intample ceva, Sa se descopere odata adevarul, Sa se dovedeasca ceea ce era atat de clar: Este o printesa ajunsa din intamplare… Dar nimic, nimic de tot! Cand a ajuns la scoala Fetele i-au spus ca si ele sunt printese Dar ca si printesele, probabil, merg la scoala Cu ghiozdanul in spate, ca scoala O fi vreun palat…Ca profesorii Sunt niste zmei… S-a luat cu viata, S-a luat cu timpul Si-a uitat ca era printesa, Insusindu-si perfect Rolul din alt basm, Rolul Cenusaresei. Nu visa la baluri si pantofiori Nici la caleasca si printi, Dar ar fi vrut macar O chenzina mai mare, Una singura, Sa-si poata lua un palton nou, Asta era tocit si demodat, Il avea din liceu. Ah, ar mai fi vrut S-o ceara si pe ea un om bun De sotie, ca se saturase de singuratate. Si-o ceru, vecinul de la parter Dupa trei ani de mers dimineata In acelasi lift. Era fericita, avea chenzina mai mare, Palton nou-nout Si scapase de singuratate! Cum traia ea asa fericita Cu sotul si vecinul de la parter, Intr-o seara, inainte de Craciun, In drum spre casa, O opri un strain cunoscut Il stia..il stia precis de undeva, de unde-l stia…De unde?! -Am venit sa-ti amintesc Vad ca ai uitat si te-ai luat cu lumea, Tu totusi esti printesa. Prea tarziu, straine, Acum sunt sotia vecinului, Te-am asteptat atatia ani, Tu erai singurul care putea sa-mi confirme Lucrul acesta. Dar bine..Si eu, eu am aflat Abia in seara asta ca sunt print! Printul tau! Ai incurcat basmele, nu vezi?! Ningea linistit peste vise Peste printi si printese Peste paltonul ei nou La care pusese o garnitura ingusta De vulpe alba, Ningea peste sacosele ei Si peste naucirea lui Ca ea renunta…ca nu va mai fi Vreodata printesa Pentru a se duce acasa Sa termine sarmalele Si sa impodobeasca un brad. Se trezi strigata din urma Si tresari cand mana lui calda i se aseza pe umar. Vru s-o mai priveasca o data Si-i strecura in palma, sub manusa, Un vis de hartie alba cu Scris tremurat si negru, Sub niste cifre ascutite de emotie, Dupa care intra la loc in basm.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate