rana mea, să nu te-nchizi de vezi vreme bună-afară!
e-o minciună de blândețe, îi urmează-un uragan
prăbușindu-te în mine, hăul tău vreau să mă doară
rana mea, rămâi cu mine ca gutuia într-un geam!

dă-mi să beau din apa-ți cruntă, zilnic, cana de pelin
să nu uit ce-a fost să fie, dar a fost să nu fi fost
palma ta de lamă-mplântă-n cerul meu, mai ieri senin
ca să-mi plouă amintirea versuri spuse pe de rost

rana mea, rămâi o rană, nu te-nchide ca o pleoapă
care-alungă albul zilei ca pe-un veșnic vis urât!
stai aici, chiar dacă doare și în mine dorul sapă
-nu contează până unde, nu contează cum sau cât