Absoarbe timpul
viața văzută ca într-un acvariu.
De jur împrejur multe abisuri
croite de strămoși
din socoteli banale.
Să te ridici, să cazi,
și iar să te ridici
la o intersecție nesemnalizată,
îți ia din seva vieții, degeaba râzi.

Tremură sufletul și vezi
acvariul cu niște pești nebuni.
Fără o piedică, alunecoși,
ei se rotesc și se rotesc.
La ei nu există intersecție,
în care trebuie să cugeți o secundă.
A lor traseu este aproape perfect:
visare, tăcere și epuizare,
nu sunt oameni, nu au traiul așa infect.