fiară flămîndă de-a lungul străzii
aleargă noaptea ghemuită
pe sub porți ca un tăiș
ce își pierde sîngele
dinaintea țipătului
precum o ploaie rea
într-un lung turneu
cu muzică de jazz
cînd nu-mi amintesc
ce mușchi al inimii
se zbate în spărtura sternului

o singurătate îngălbenită
ce-și pîrjolește propriile riduri

cîndva demult
suferind de uitare
umerii tăi acoperiți de praf
nu se mai oferă carnea lor
produce doar friguri
ce nu vorbesc decît în șoaptă
despre o idee fixă ce doare

eu voi pleca de aici cum o pasăre
izbind în ușa închisă
departe de țărm fără gînduri