agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2306 .



Joaca
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [deletee ]

2001-04-11  |     | 



Negri si aurii,
Norii cadeau
In cana pe care fetita
O lasase sub nuc.
Dupa ce nu au mai fost nori
Si cerul a ramas albastru
Ca ochii ei,
Fetita a luat cana
Si cu o lingurita de argint
A inceput sa amestece.
A amestecat, a amestecat
Pana cand o furnica
Mirosind a pamant
I s-a urcat pe mana.
Fetita a ras si,
Din greseala,
A varsat cana.
Atunci norii si apa si vantul
S-au revarsat, ocrotind satucul
Si a rasarit din nimik
Marea.
Vapoare albe pluteau mandre,
Sub tipetele pescarusilor albi ce
Priveau batistele albe fluturate de doamnele
Corpolente.
Fetita s-a bucurat
Si a fugit repede pe malul marii
Nisipul auriu ii placea
Asa ca a ticluit un castel
Era cam mic castelul si lasat pe-o parte
Dar fetita era mandra de el
Caci il durase dintr-o plaja intreaga.
Un racusor neindemanatic
Murmurand a mare
A piscat-o usor de-un deget.
Fetita a tipat si,
Din greseala,
A calcat pe castelul care s-a daramat
Iar nisipul s-a facut stanca tare
Si spre cer a tasnit
In urcusul sau.
Era frumos muntele si verde ca marea.
Iar fetita s-a bucurat.
A vrut sa urce pana-n varf
Si sa se agate de stele.
Dar a facut o prastie si, aruncand o pietricica,
A nimerit un luceafar
Ce a cazut din cer
Si s-a facut foc pe pamant.
Fumul a urcat din nou la cer
Purtand fetita pe aripi stravezii
Apoi lasand-o, usor, in patul ei
Fetitei insa nu-i era somn
Si voia sa se mai joace.
Insa mama ei
Pe care o inventase demult
A acoperit-o incet cu patura
Si i-a cantat
Iar ea a adormit
Ca sa viseze de-a ce sa se mai joace
A doua zi.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!