agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-08-22 | | Înscris în bibliotecă de Nicoleta Savin
I. Redesteptarea imaginii lui
Atât de târziu, si cenusa din sufletul meu, dintr'al tau... Mai trec si acum pe sub zidul cu usa, in mahalaua adânca, Ticau. O, innecat in narcoza salcâmilor mari, aproape-am uitat de ceasornicul vechi cu nisip din odaita din zid a batrânului nostru porcar pe care il poreclisem Chrysip, desi el era propriu-zis Garibaldi, din pricina barbii patriarhale, a palariei si-a istetimii ce-o arata in instructia porcilor lui naravasi precum cerbii si imaculati precum serafimii... Traia deci in zidul in care avea o chilie si ceasul de care ziceam, cu nisipul, cenusa, si porci peste tot, incredibil de multi, cam o mie, unii imensi, altii mici, peste dânsul, pe strada, caci usa din zid statea vesnic deschisa... El ii iubea, "fetii tatii", cara ne'ntrerupt "laturi caldi", platea pentru dânsii impozit, avea pentru toti "ricipisa", batrânul porcar Garibaldi. II. Descrierea plina de tristete si de intelesuri a mortii lui "O gaura'n marele zid nu se poate, i-au spus, o vizuina, un gol in cetate; miine in zori sa fi parasit acest jalnic defect in care traiesti. Zidul nostru va trebui sa devina perfect." A inteles, n'a'nteles... Si-a hranit purcelusii ca intodeauna, i-a spalat pâna noaptea târziu, a scos mai pe urma un sip colbait, cu rachiu, si-a stat toata noaptea'n deschiderea larga a usii privind mahalaua adânca Ticau. In mâna tinea ceasul lui cu nisip. Când goarnele clare cântara in zori, venira cu sculele lor: sapte mesteri mari calfe si zidari. Facura mortar din nisip curat care l-au aflat. Cumpana dreapta si plumb sa nu iasa zidul strâmb. Cancioace, mistrii, agere-argintii, de la temelii inaltei zidiri, sântei monastiri. III. Inscriptia pe zid, in locul unde nu se va mai deschide nicicând usa batrânului porcar In zidul acesta enorm in care cândva a fost usa, odihneste de-a pururi porcarul si porcii lui; cu toti sublimii, s'au prefacut hat de mult in cenusa dar umbrele lor sunt in ceruri si impreuna cu serafimii haladuiesc prin toloacele vesnice.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate