beat de prea multă lume
dorm cu capul pe masă la arta
oameni mici cu trăsături de pitici
îmi oferă covrigi
să nu mor de frig

se aprind becuri în scârbă
străzile sunt pline de babe ce-l așteptă pe hristos
cu mâinile împreunate sub sânii lor lungi
se roagă și gem de plăcere

mai bine să trăim mâine
azi suntem la arta
păpuși cu un singur picior ne spun povești dulci
în care toată lumea moare la urmă
singurul loc în care ploaia te-nvață să uiți ploaia

trage perdeaua
să-mi pierd mâinile în întuneric
și să nu te găsesc niciodată