A-nceput demult să cadă
Câte-un fir, acum a stat,
Parcă s-a mai luminat
Și în casă și pe stradă
Pe-noptat,

Ziua însă, mândru' Soare
Se reflectă cu respect.....
De atâta intelect
Umbra-mi crește pe picioare
Și pe pept;

Urâcios, mă tot privește,
Rece ca al iernii ger
Când mai ies prin cartier,
Chelios și el, firește,
Un frizer;

Vântului, mereu de z-gură
Câte-o-njurătură-i scap....
S-o lipesc aș vrea cu pap (!)
Băscălia mi-o tot fură
De pe cap,

Singurul care zâmbește
Către mine, cu amar,
E un pieptene-n sertar....
Nici un dinte nu-i lipsește,
Pensionar !

Valeriu Cercel