agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-03 | | - De ce privești spre mine, copile fără țară? Se-aude din străfunduri un urlet ca de fiară? Ce ai pierdut, copile, că azi nu mai găsești? De ce ai plâns atâta, de ce incă jelești? “- Am să râzbat !”, îmi spun, în scurta-mi fericire, Apoi privesc în beznă și-o groaznică lucire Mă ia din amețeală și-mi joacă tragic sorții, Spunând:”- Toate-s minciuni, reală-i umbra morții!” - Tu nu exiști acum! Fantasmă te numești! La fel ca orice gând, te nasc, rănești si crești! C-un singur gest opresc pornirile-ți nebune, Te tai în foaia albă si te trimit în lume. De-acolo faci ce vrei, mie chiar nu-mi mai pasă Când trupu-i închisoare și sufletu-mi apasă! Tu n-ai nici o putere, nici nu exiști măcar, Eu fac ce e durere și sufăr în zadar. Vei spune că sunt mort? Am fost dintotdeauna! Vei zice că-s puternic? Eu n-am să-ți cred minciuna! Ai să îmi spui atunci că-n lume-i doar durere? Asa e când nu vrei să vezi și fericire! Oh, viața cum mă strânge! Parcă mă stoarce-ncet! Aș vrea să plec, acum, când nu-mi doresc să plec. Aș vrea să tac pe veci, dar știu c-am să vorbesc! Aș vrea să pot iubi, dar nu știu să urăsc! Dar iată-mă aici, singur, precum mă știu, N-am fost nici ieri, nici azi. Nici mâine n-am să fiu! Iar vocea-i tot aici să muște iar din mine, Probabil că și ei i s-a scârbit de lume. Degeaba am tot scris-o și am cântat-o-n strune, A fost mereu aici, a fost mereu cu mine! Degeaba eu am scris-o căci ea m-a scris pe mine, M-a pus pe-o foaie albă și m-a trimis în lume. “- Am să răzbat!”, spuneai, și parc-o spui ș-acum, Oare a fost un vis, un gând fără de drum?! Cine se joacă-acum de-a omul rău sau bun? Cine privește atent și se ascunde-n fum? - De ce privești spre mine, copile fără țară? De ce în ochii-ți negri străluce colți de fiară? Ce cauți, tu, copile?! Ce astepți de la mâine!? Când fericirea cade în valuri peste tine?!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate