Acum eu sunt.
Mai mult ca niciodată.
Înainte și după aceea.
Un lemn sculptat frumos.
Și gol pe dinăuntru.
Acolo un greier.
Și-a instalat mașinăria.
Îmi ridică pleoapele.
Tot mai rar a mirare.
Cu mîinile mele nu mai.
Culege nimic.
Nici nu mă apără.
Îi este frig.
Și aprinde focul.
Îmi știe și numărul.
Firelor din creștet.
Le trage la vatră.
Inima mea toarnă gazul.
Unica bucată de carne.
Mă incendiază.
Cu adevărat veți vedea.
Lemnul care cântă în foc.