Nebunia mea și-a luat număr
de ordine,
se așează cuminte la rînd,
își așteaptă Dumnezeul ca pe-o
mîntuitoare cămașă
de forță,
mugește ca o vită, cerșindu-și
jugul…
Nebunia mea a trecut prin raiul
reeducării!
Îți amintești, mamă, abia mă
născusem
și trepădușii plătiți cu ora deja
mă jeleau,
pregătindu-mi scalda mortului!
Era o vreme cînd Neantul inunda
piețele cu profeți
îmbrăcați în costume albastre,
umplea balcoanele cu morți veseli,
în așteptarea vizitelor oficiale…
Uralele sugrumau bocetele!
Și totuși, sînt copilul reeducat
al minunii:
m-am botezat în scalda
mortului!