Rost

De nu dai de la tine-un bun,
Nu poți fi bun.

Și bunătate de-i avea,
Și nu vei da mereu din ea,
Te vei usca.

Pădure, lemn dacă nu dai,
Fântână, apă, floare – fruct,
Degeaba spui la alții: hai!
Dacă din tine nu ai rupt
O frimitură de mălai.

De nu ești grâu, să te oferi
La cel ce te-a sădit, mai ieri,

De nu ești cuib, celui ce strică
Să te faci cuib de rândunică,

De nu ești pană, să mângâi
Pe cel lovit, la căpătâi,

De nu ești umbra unui pom,
Sau haina celui înghețat,
Ești un copil ce a uitat
Că s-a născut să fie om.

7 mai 2007