Printre alei mult prea bizare
Ale idilelor demult trecute
Am întâlnit foarte surprins
Cântece etern cântate
Și le-am schimbat ușor din vis
Frumos, treptat... în realitate.

Și mi-a plăcur să văd apoi
Că noul vis e cel frumos:
Îmi stăpânește ura,
Mă scapă de noroi
Și îmi ucide ușuralnic
Idealul cel scârbos.

După decenii întreite
Iar m-am simțit un visător;
Un drac cu dogmele-nvechite
Prea norocos pentru a mai fi,
Precum un zeu ce n-are dor
După păcatul de-a trăi.

Și mi-am curmat alene viața
Să mă complac într-un destin -
Aș fi mișel dacă mi-aș pune
Și mâinile și trup și fața
La sfidătoarele nebune
Într-o cupă cu pelin.

Așa c-am să aștept și mâine
Precun o brută -un păgân-
Să văd cum dragostea își ține
Visele legate-n soartă...
Și-am să sărut același sân
Până iubirea-mi va fi moartă.


Mai 2004