sorbea leneș
apoi am ieșit
nimic
greieri și cosași vibrau în sunetul static de vară
era perseverent și învechit
înfofolit așa molfăind o foaie goală
zâmbind într-un colț din cerc de fum
un aer putred stătea să cadă peste noi
lasciv și ostentativ
tuna și atât
greieri și cosași vibrau în sunetul senin de vară
o mână gemea
ca travaliul
apa se rupe în două, apoi în trei
apoi în miliarde de picături
ce nu fac altceva decât bălți
fertile totuși
dar mizere
comune totuși
dar stinghere
nimic nu se compară
și atât
doar greieri și cosași vibrând sinsitru pe o creangă
marea e o baltă mai mare
din travaliul unei femei robuste
cine știe...
câți bărbați fertili și atât
oricum tuna
marea e departe
doar greieri, câteodată și cosași
un geamăt universal acompaniat de o creangă sinistră
menstruația universală eternă
atât