aveam un păianjen îl botezasem Jenică deși părea un tip dur în felul lui era o fihință și jumătate ce să facă țesea toată ziua nu bea nu mânca eheei aproape că nici nu respira și mai ales nu umbla la femei s-ar zice că stătea degeaba în felul lui era și el bun la ceva îl țineam pe lângă casă era grozav nu bea țesea mai Ales nu umbla îl mângâiam pe creștet îi dădeam speranțe cum să vă spun principiul de bază era să îmi scuzați expresia să scoatem rahatul din foc dar cu mâna altuia niște pompieri focoși nici nu apucau să se stingă că le ardea eram tot o apă și-un pământ nu știam dacă să iau sau să aduc aminte și pe urmă aveam păianjenul meu Jenică deși un tip dur țesea poeme pe pereți era un mare Miniaturist îl mângâiam am și fotografie încă de când era bătrân