era într-o zi de marți cu degete galbene ca de ceară cu
cețuri vâscoase devorând orașul și oamenii în
casa scărilor vaginul tău trosnea inimitabil pe ritmuri
vechi de hip-hop

iar tu femeie cu sâni de-ntuneric chicoteai înfundat în
amiaza vernală acompaniată de scârțâitul
ușii stricate a liftului oprit de decenii
la subsol

știu doar că dintr-odată m-au înconjurat toate armiile iernii un
corb mi-a adus apă în plisc să-ți sorb
uitarea și l-am strivit înciudat de
tâmplă

dar tu plecaseși de mai bine de un mileniu atunci demult
deodată cu iarna doar eu mai veneam uneori
însingurat pe țărmul dintre noi
să-ți ascult mersul de ape

mă doare cerul dintre aripi îți spuneam câteodată în gând
sfâșiat între tine și tine cu
sufletul gol ca un
buzunar de poet.