De negrul Styx tu te-nconjori ascetic
Visand, cu dragostea-n priviri,
Cu sanul alb vibrand frenetic
De dorul tainicei iubiri.

Si in a Lethei rece unda
Iti speli pacatul savarsit.
Uitarea, ca o soapta blanda,
Iti scalda chipul ravasit.

Si cate-o lacrima cuminte
Iti mangaie obrazul slab,
Tacut si trist, mi-aduc aminte
De-al tau suras atat de alb.

Si nici nu stiu ce dor ma poarta
Spre-adancul lac de taine plin,
A carui unde tot mai poarta
Atat de tristul tau suspin.