să stai așa
să asculți cu tâmpla
Pământul cum șovăie
În mineralitatea lui.
Grația fierului înfipt în beton,
Blocul de sfinți
Alergând spre lumină,
Ciripitul micro-păsărilor,
Cântecul vântului de toamnă
Și mai ales pierderea gândului,
În pași flămânzi de trup de femeie.
Toate s-au strâns cu durere
Pentru carnea timpului.

Așteptați-vă rândul.
Stați la coada timpului
Să prindeți fericirea!

Să umpleți stelele de găuri,
Să astupați Universul
Cu albe frământări!
Să priviți carnagiul
Visând în cimitir
Pe mormântul de gheață,
În fundul Căii Lactee.