agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-19 | |
Îmi așezam o pană,
stătea sucită-n sus. Priveam prin găuri mici în dalele de piatră calde de tălpi desculțe și îmi părea nisipul, în iz de fluier fraged, cum că dansează vesel. Și iarăși pana asta nu vrea să stea cuminte. La un colț de clădire mai dezbrăcat pe-alocuri, cu aripi aranjate, frumoase, ordonate, mi-ai arătat un zâmbet, mărgele mici și albe lucind pe două rânduri. Ne-am luat de câte-un deget și lipicioși de soare, cu iarbă printre gene și visele pe-un umăr, ne-am așezat la umbră într-un cireș în floare; ți-am dat din mine-o clipă, mi-ai dat un colț de rai. M-ai învățat să zbor cu pana mea sucită, am adormit sub streșini cu liniștea-ntre noi, ne-am îmbătat de stele și frunze de lumină; ne-am despărțit la gară în ritmuri seci de tren. Uite-mă zgribulită pe-o ramură de gând, cum desenez în minte un zâmbet de mărgele; mai dau puțin din aripi, mai mestec o furnică și te aștept cuminte cu pana-ntoarsă-n jos. Sunt în cireș de-un secol, cireșele sunt coapte, iar dalele de piatră sunt reci de tălpi cu toc; nu mai am iarbă-n gene și cu o pană tristă, sucită înăuntru, mă întreb ce anume mai stau și mai aștept?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate