aseară am vrut să ies la un gin tonic
la o discuție despre nimicuri
să deșirăm în gașcă bârfele cetății
și nevoia de a te pierde
de a te putea împleti
în pânzele țesute în hormoni
ale mulțimii

n-am mai ieșit
supapele valvele s-au închis
porțile și-au coborât maxilarele
aerul ca un vânt stins
ca o prelată de camion
s-a alipit împrejur
m-am culcat în mine
singură plată
mișunată de paraziții nedevenirii
în conul meu de umbră
cu gândul la tine
ca la o fereastră crăpată
- portocală unghiulară lucind
într-un ținut umbros sicilian.