Tu-mi ești îndemn și călăuză
Pentru ce sunt, pentru ce simt
Îmi ești stindard, îmi ești și muză
Îmi ești și mare și Olimp.

Tu-mi farmeci clipele-nserării
Și visurile mi le răvășești
Și îmi conjugi clipa uitării
În efemerul vieții pământești.

Mă-nalți la cer într-o clipită
Și-apoi în hăuri mă arunci
Iar din iubirea-mi poleită
Faci albatros zdrobit de stânci.

Și iarăși sufletu-mi reînvie
Precum un Phoenix legendar
Și iar aprinde o făclie
Iubirii – dulce chin amar.

Și subjugat de-a ta ființă
Renaște iar și iar și iar
Mânat de o sfântă credință
De a-mplini al vieții dar.