prea simplu acord pierdut în fugă
linia vieții din palmă trei nori la fereastră și eu niciodată îndeajuns de matură
nu plouă astăzi și mâine e încă departe
port umerii aduși înainte
dar
am să-mi cumpăr cât de curând un ceas din argint cu pietricele colorate și cuc
din banii pe care tocmai i-am câștigat scriind 10 poezii despre nimic
va număra el silabele firave și drumul în trepte
urcat cu teamă pentru un singur vers al zilei de mâine care se lasă mai mereu așteptată
versul de mâine
pe care gunoierii dimineților albe îl vor arunca din nebăgare de seamă
la colțul dinspre nord al cartierului meu cu prea mulți câini
alergând după mașini luxoase care nu vor fi nicicând ale lor

nu scriu cu detașarea firească a celui care fumează o țigară la marginea gropii comune
am 10 vieți în sertar de rezervă mă am pe mine alături
nu îmi e frică de înserare drumuri și oameni
nu îmi e milă de cel care plânge după ziua de ieri
adun mai mereu pietre de aruncat în bosfor pentru norocul neranțulei
zâmbesc intact integru și din tot sufletul în oglindă

nu am reușit încă să îmi cumpăr zepelinul albastru pe care mi-l doresc
pantofii cei roșii îi țin în cutie și tac
dar îmi propun să desfac apele și să duc mai departe munții înspre zăpezi neînțelese de nimeni
asta înseamnă că voi reuși cât de curând să ajung acolo unde
oamenii se iubesc de parcă nicio istorie nu s-ar fi întâmplat
acolo unde totul e inteligibil firesc natural
cât mai aproape de mine adică

asculta poezia in lectura autoarei