agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-21 | |
-Mărule,cu mere dulci
Dorul mândrii mi-l aduci! Când pe-al plaiului pământ În mijloc de Raiu sfânt Treci din gura șarpelui În gâtul bărbatului, De pe fața femeii Pe câmpuri cu meii, Hai,hai, dulcior, Guriță de merișor Cu-izvor rece la picior, Frunză verde de mohor! -Frunză verde flori de mere Toată lumea rod îmi cere. Agățându-mă de stele Oi lăsa vorbele rele, Că mi-s florile gingașe Albe ca de copilașe, Și mi-i frunza subțirică Cât un cioc de păsărică, Iar tulpina-nsuflețită, Ca fecioarele pețită, Tot din peri pământenită. De mi-i pomu-amărăciune Rod albastru de tăciune, Omule, fără minciune, Pentru orice plecăciune Cere, cere ca la joc Dulcioarele cu foc. Cu-izvor rece la picior Frunză verde de mohor, Guriță de merișor! -Pomule, cel mult stârnit Trec tăcerile de mit! La plecările acele D-ale vântului sucit, Pe ogoarele de stele Cu petalele eterne, Ce din colburi se așterne Peste trecere de vreme, Tu te-arăți mult mai zorit. Nu ți-i veșted în lumină Acel gust ca de pelin? -Omule,cu minte mică Singurel fără de frică, Ia măruțul mi-l rădică Că deloc nu poartă pică Și nici inimii nu strică. Hai,hai dulcior Guriță de merișor, Cu-izvor rece la picior Frunză verde de mohor! -Dulce măr,dulceag din Raiu, Dulcior îți este graiu, Ca o pâine de mălaiu Căzutai la noi pe plaiu. Nu ți-i frică dacă stai Pe sub coasă ca un pai? Că-n dulci cântece de nai Te-o zdrobi omul cu-n mai? -Bine-ar fi de m-ar zdrobi, Ca să nu-l mai pot robi! Na-am fost pomul cel zdrobit Din țărână răsădit? Nu din gol m-am pomenit În dulceață primenit? -Da, măruțule moșnean, Știu prea bine că te am, Da neantul nu-i din neam? Și dulceața ta venină Nu de inemi se anină? -Dulce măr,dulceag din Raiu Dulcior îți este graiul. Dulce,dulce de iznoavă Da sălbatec de suavă. Șarpele de-o slobozit Cu momiri te-o vorovit. Omul de-o m-o fi dorit Volnicia l-o smintit. Și de-atunci s-o prăpădit, La pohvală de-o gândit. Omule, să nu te uiți La momelile din munți Până nu ți-ai săcuit Inima de orice huit! Când de sus te uiți uimit Tu să știi că nu-i un mit De te vezi într-un sfârșit De trufii hălăduit. Iar dulceața sau pământul, Oare n-o anină vântul? -Mărule,măruțule, Am mâncat din tine Și ne-am prăpădit. Ziua aceea parcă vine Și eu nu m-am pregătit. Ca un om fără chemare Pâlpâind în astă zare, Eu nu mai găsesc Cuvinte, La ce curge apa-n vad? De mă prinde rău-cuminte Lumea Iad în care cad Vedea-voi vreodată în vai Lumea Rai în care stai? -Frunzuliță de smochine Să mă ude arde cine, Izvorul cu unde line Trece pe lângă mine. Iar coroana-mi însorită, Maică,iar mi-i înflorită. De mă scaldă o lumină, Paște oaia la tulpină, De coroana mi-e senină, Șarpele încă venină. _
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate