Roagă-Te, Doamne



Roagă-Te, Doamne, și pentru cei

Ce n-au credință, și sunt mișei –

Iar mântuirea mea, să o dai,

Milă de mine, dacă mai ai,



Altui tovarăș, altui ciumat,

Altui tâlhar care nu te-a aflat –



Roagă-Te, Doamne, mult, pentru toți,

Și pentru parii, și pentru hoți,

Căci ei sunt chip neștiut din Hristos,

Eu, numai ultimul Tău păcătos –



Roagă-Te, Doamne, pentru barbari,

Pentru netrebnici și pentru tâlhari,

Ei sunt mai buni, întru Domnul Hristos,

Decât e sufletul meu păcătos –



Eu am iubire de sine, ei, poate,

Numai neștiință întru păcate,

Au numai sufletul încremenit,

Ei sunt mai vrednici de mântuit –



Roagă-Te, Doamne, pentru acei

Ce nu Te știu, nu Te-aud, poate ei

Chemați de Tine, vor fi iubire,

Mult mai aproape de mântuire!



Tu, care toate, veșnic împarți,

Fă Lumea toată, Lume de frați,

Căci dacă Tu nu Te rogi pentru Lume,

Cine ajunge până la Tine?



Din neștiință, din înșelare,

Din necredință și nepăsare,

Cine, din bezna, vede Lumina?

Cheamă-ne, Doamne, iartă-ne vina!



Eu, care nu știu ce e credința,

Eu , botezat comunist, îți dau ființa,

Sufletul meu, dacă are valoare,

Pune-l în iad, să învețe cum doare,



Și mila Ta, de mi-a dat mântuire,

Dă-o la altul, căci ești Iubire!



Prea concurăm să ajungem în Rai,

Fără iubire, numai din grai,

De-Þi iubim darul, nu e frumos,

Să-l dăm la altul, mai păcătos?

Prea egoistă cruce de sine,

În bruta Lumii, te vezi pe tine?





Nu-s oare eu , plin de slavă de sine,

Fiu lepădării, Doamne, de Tine?

Cine e oare mai păcătos,

Ca mine, Doamne, cel ticălos?



Roagă-Te, Doamne, și pentru cei

Ce n-au credință, și sunt mișei,

Cheamă-i la Tine, Sfântă Iubire,

Ei sunt mai vrednici de mântuire,



Decât deșarta mea pustiire…