o disperare subțire alunecoasă
călătorind ca un vierme
dintr-o reverie în alta
răsucește cuțitul în cea mai tainică
flacără a unui orgoliu pierdut
fără noroc

indiferent mă usuc pe picioare
sub o platoșă de sare
asemenea unui coregraf
cu genunchii striviți
de goana spre ultima reprezentație
sub cortina întoarsă de vînt
într-un reflux al tuturor mizeriilor
recuperate din sincopele căzute
sub pașii trecătorilor
supraviețuitori ai unei apocalipse
de cartier
o flacără ce se distruge pe sine
ca un gînd de la care
nu pleacă nici un drum