de când stăm aici nemișcați
din cerul gurii mi-au crescut păpădii
mici tumori ce încet mă împrăștie-n soare

de fiecare dată când pământul respiră adânc
îmi trimit către tine amintirile tefere
știm că altceva mai bun nu există



și rămânem așa, strânși în răcoare de lut
în timp ce puzderii de bătrâne alcoolice
își plimbă iremediabil colivele
ca pe niște cabluri defecte
între îngeri și noi