ne-am cicatrizat unul într-altul...
acum port chipul rănii tale –
îl maschez sub zâmbete – în zadar!
suspin și curg mereu în acorduri de vioară
noaptea se lasă tristă peste mine
mi-s ochii de gheață, deși plâng pe dinăuntru
sunt ca o rană deschisă ce sângerează
mult prea mult...

scrie-mi în cuvinte mute alinarea durerii
naște-mă din rugăciuni purificată
așterne-mă pe altarul vieții
să mă dedublez de singurătate...

sărută-mă în mod paradoxal
și soarbe-mi de pe buze lacrimile
ne vom cicatriza iar unul într-altul
tu – o rană în adâncul meu
eu – amintirea ce te doare...

(24.05.2007, 00:48)