Aștept cele patru vânturi
să-mi aducă mirosuri din pădurile tăiate
cuvinte rămase după cutremure și incendii
ecouri de pași pe coridoare albe
zvon de nervi încordați

Arăt ca o umbră dar sunt ca o fiară
pe care numai suferința o îmblânzește

Confund începutul cu sfârșitul
liniștea cu tăcerea
linia cu punctul
pe marginile drumului meu
se leagănă scaieți tineri
nu am putut afla
de ce orizontul se luminează încercuindu-ne


Nu înțeleg cum se împletesc
iubirile cu picioarele
nopțile cu diminețile
vânturile cu nisipurile
nu bănuiam că fericirea
e haina de sărbătoare a tristeții

Confund cele ce se întâmplă
cu cele ce nu se vor întâmpla
trăiește în mine un sfârșit care nu mai începe.