Și poate nu mă vezi cum stau lângă geam,
Privind la trecătorii grăbiți de pe stradă.
În grădină am un trandafir înflorit
De culoare albă, ce l-aș păstra într-o ladă.

I-aș menține astfel parfumul divin
Mai aproape de mine, cum îmi învăluie plămânii.
În alveole s-ar stoca, celulele regenerând.
M-aș transforma în trandafir sub raza lunii.

De ai veni ca să-l culegi, mă vei găsi
Ascuns între petalele-i imaculate,
Și mi-ai surprinde tâmpla cu-ai tăi ochi,
De bucurie cum încet se zbate.

Tot zbuciumul deoparte l-aș lăsa,
Când aș simți că vântul mă-mpresoară,
Cu trandafiru-ncet m-aș legăna
Sub adierea vântului de primăvară.

De-ar fi și ploaie, de stropi m-aș bucura,
Cum îmi inundă trupul ne-ncetat,
Să simt cum curge seva-ncetișor
Din trandafirul alb imaculat.