Pe jos…
statea intinsa
Umbra unei femei tacute…
Si icoana cu privirea stinsa
Ii numara respiratiile-i marunte.

Pe jos curgeau culori
Din stropi de vin
Si ofilite flori…

Si s-au topit…

Dulci peste formele ei
Margele de intuneric infinit…

Invatam sa o cuprind…

Incet ii desenam, pe nisip…
Intr-o clepsidra fara timp
Ritmicitatea batailor pe minut…
Puls crunt si retinut…

Soapte abrupte …
Auzeam..
Zdrobind tample
ganguream si imbatraneam
in asternuturi rupte…

Si adormeam in umbra
Unor brate calde…
Sfasiind reflexiile
Unghiilor de lumina purpurie,
Ce cadeau in urma femeii plecate
Ce a lasat deschisa
O usa de stele…