m-au strigat pe un nume la care nimeni nu
se încumeta să răspundă m-au strigat
dansând pe podele de jar m-au închis în nor
de semrenii mi-au redat libertatea fără de șansă
în răstimpuri îmi șopteau numele adevărat
fără să se teamă în numele morții fără să
înțeleagă cum mii de celule invocau urletul
ultim urletul definitiv urletul vieții


II.
A venit atunci la mine pe furiș domnul meu
l-am poftit să își lovească genunchii de piatra
pragului l-am așezat în lumina ferestrei i-am spus
Privește sărmanule strada plină de șerpi și câini
vagabonzi stai până se face noapte târziu rămâi
toată viața ascultă muzica ce curge în mine
deșiră-ți durerea dacă există este dreptul tău să
îți ascult prefăcuta-ți tristețe cum se destramă
sugrumându-mă sugrumându-te, Urăsc materia vie
încerca să îmi spună, sângele meu se preschimba
în nesecate fântâni și hrănea bietele vietăți
tălmăcite în ascuns (Privește sărmanule în ochiul
meu robit de o dragoste neagră!) el
rămânea în cele din urmă tăcut.


III.
i-am înjunghiat așteptarea i-am băut lacrima
m-am confesat am spart zidurile clepsidra crusta
orgoliilor sale fără de țărmuri mii de icoane
false i-am arătat și el a început să se teamă
Doamne clipele sale întunecau odaia mea
Narațiile pereților păcătoși


IV.
Ei băteau cuie în tâmpla mea, Totul este limitat
Vroiam să le spun ei băteau cuie și parcă
Nu doreau să mai plece: turme de frunze!- pâclă
Verzuie voci îngenunchiate trezite la viață
În virtutea în pofida aidoma confuziei, Trăiască
umbra și colbul Trăiască lenea și ura și semnul
degetului arătător Trăiască șerpii și câinii
vagabonzi Trăiască omizile și toate potăile
vieții mă trezeam bâiguind Trăiască spaima confuzia
LOR fie-le Doamne somnul liniștit pentru ziua de mâine


V.
Domnul meu adormea lângă umărul meu granița mea
iluzoria mea definiție sprijinit în fața migrației
subțiri a cuvintelor mele orizontale, Deșiră-ți
partea ta de durere dreptul tău la clătinare și
bucurie, CEL CARE MINTE ESTE MAI PREÞIOS DECÂT
CEL CARE VREA SÃ ȘTIE, spunea.îl mângâiam
cu nespusă răbdare cu justificată răbdare îl
iubeam cu nespusă gravitate, Metamorfoza
aceasta măscoate în răscruce șovăia
Bocetul tău mă ridică fățiș împotrivă-ți.


(pag.9-10)

(Volumul de debut: "Cei care îți iau totul" - Editura Macarie,Târgoviște,1994)