deschid larg prima apă așa începe fiecare noapte
când forma ta rămâne întinsă peste prag

îmi plantezi pasiunea cu rădăcinile răsucite prin emoție
mă rotesc în tine mă învârt până cînd liniile palmelor
îți devin traiectorii de sare
o presar încet peste răni
câte zile îmi lipsești esențial
câte nopți îmi tai lemnul corpului
sprijinit de piatra sub care ne ascundem dorința

senzațiile fluide din care te hrănești
coaja trupului pe care o tai
să vezi cum se mișcă prin mine copilul nostru crud

te cheamă pe nume
tatăl meu om
iar tu îi sădești prima vibrație nepământească