timpul este uneori un dalmațian
plimbat pe malul
unui râu sistolic

din când în când
impresii ascuțite
trezesc perdelele din cretă
și camera mea
pornește mai departe
ca o caravană

mie
îmi pare bine că
oamenii sunt de două feluri
pentru a putea fi singuri
dar
dacă ar fi să privim amândoi pe geam
mă rog de pe acum
să putem admira peștii promiși

deși e posibil
să devenim imposibili
în această nouă circumstanță

atunci
o să mă trezesc
și o să mușc din măr
până ce voi înota în sâmburi