dedicata marelui poet Adrian Paunescu


"Pamantul deocamdata", nu-si arata varsta...
O "Viata de exceptii" si el a avut,
Si-atata timp cat secularii arbori drepti au stat -vor sta-
Pamantul deocamdata, pe toate le-a vazut.

"Istoria unei secunde" in el s-a imprimat
Si sta "Nemuritor la zidul mortii."
Pamantul deocamdata este neinfricat
Desi la poarta-i bat "Miei primi" in puterea noptii.

Pamantul deocamdata, a avut momente
Cand s-a aflat o clipa "Sub semnul intrebarii"
Caci vroia sa stie daca, de el traitele, "Ultrasentimente"
Au fost candva simtite de valurile marii.

Pamantul deocamdata si azi duce
Eterna si "Repetabila povara..."
Si si-a facut din inima o cruce,
Si biserica si-a facut,din tara.

Pamantul deocamdata, tot mai poarta-n spate
"Fantana somnambula" a trairii,
Caci somnurile i-au fost pe veci luate
Si duse-n grotele-amintirii.

Pamantul deocamdata, si azi are
"Rezervatia de zimbrii" pe care-o indrageste...
Si-n ea se refugiaza cu dor si alinare
De cate ori vesnicia-l oboseste.

Caci "Intr-adevar" el nu are odihna,
Din vremuri imemoriale a ajuns in contemporan...
Si-si deapana amintirile in tihna
Spunandu-si ca:"Viata mea e un (imens)roman".

Pamantul deocamdata nu s-a supus sortii
Cand aceasta socoteala i-a cerut...
Ci i-a trimis "Cartile postale ale mortii"
Sa simta-n ea nostalgicul trecut.

Apoi ridica ochii catre naltul cer
Cu razvratire multa si cu rugaciune,
Si striga furtunos: "Sunt un om liber"
Vreau sa plec din aceste "Locuri comune."

Pamantul deocamdata n-a protestat cand bunuri
I-au fost luate de groaznicul razboi...
Ci-a exclamat atat:"Iubiti-va pe tunuri"
Si-opriti macelul asta dintre voi.

Pamantul deocamdata albit de-atata lupta
A ajuns un "Front fara invingatori"
Si-si deapana-n minte "Trilogia carunta"
Cautandu-si tineretea in gingasele flori.

Pamantul deocamdata si cand s-a revoltat
"Totusi iubirea" l-a invaluit...
Si-un "Dor de Eminescu" tare l-a apucat,
Si-n "Dor de Eminescu" s-a desavarsit.

Pamantul,deocamdata...