Punctul aproape e pus pe sfârșit
pot să-l țintesc până vine un tic
fix pe pervazul de gând răvășit
fără să-mi dea cel mai vag pronostic

Timpul meu fără savoare și iz
tot mai subțire e fir de cocon
mâine pe el o să-mi pună acciz
altcineva – nici Ivan, nici Ion

Să mă pricep, vierme prost și mărunt,
ca voi rămâne în fine afon?
N-a existat un cocon mai cărunt!
Ahhh... acest loc de curat abandon