Să faci un semn de lehamite
este doar un mizerabil început.
Iubirea nu-ți mai este calea
spre care alergai cu inima deschisă,
iar visele din trecut au fost topite.

Când gura păcătoasă obosește
de trei cuvinte prea uzate,
privirea ta nepăsătoare
se oprește pe un perete alb,
iar rațiunea încet te părăsește.

Gesturile ce depășesc hotarul
unei vieți mai ordonate,
îți tulbură gândirea învălmășită.
Apar clar: neliniștea, amarul,
iubirea ca o povară, plăceri eliminate.