O floare de salcâm petală albă
Mireasmă de pădure înnoptată,
Esență de lumină fără pată
Ce din aproape mâna îmi înțeapă.

Un cântec fără sunet de tromboane,
Numai viole, flaute și naiuri,
Îmi ești eternitate-n raiuri
Așa departe jucându-mi în timpane.

Eu te cuprind doar în idee și te sorb
Ca pe ce ești o ideala neputință
O entitate fără de ființă,
Iubirea mea, femeie fără corp.

Pan
30.08.2002