Destrămatele amintiri sunt mai vii
decât fulgerele nestăpânite de întuneric,
le dispare acordul fără erezii
și rămân ascunse doruri într-un nimic feeric.

Alergători de viață prin amalgam de vise,
cutreeră clipele cu dâre de suspin,
nu cred în stinse clipe și-ademeniri prescrise,
refuză calmul lacului și urcușul alpin.

Undeva departe un dialog de raze
așterne veghea ce vrea să treacă un nor ;
eternitatea n-o știm, ne mulțumim cu oaze,
doar durerea ne dă muguri înfloriți ușor.

Orizontul se dorește gol,
stârnit parcă din altă lume
de ecouri neînțelese
armonizate de psalmul iubirii.