Un pian,
o mie de ochi urmăresc
degete magice
care dansează pe clapele,
grațioase,
mângâie, creează…
a dezmierda aerul…
până se naște cel mai frumos ton…
mâini,
harnice, argați devotați,
îndeplinesc orice dorință
fără a se jelui,
prietenii mei cei mai buni,
mâinile tale,
dacă fac muzică pe pielea mea,
trădători,
mâinile noastre,
doar arată fața urâtă a timpului,
obosite și abuzate
stau în sfârșit liniștite…
ca pensule rupte
pe tablouri neterminate,
fără a mai creea ceva vreodată…


[Tradus din lb.germană de Anton Potche]