Primește-mă, vizitator
în portul gândurilor tale;
Mi-e sufletul răpus de dor și-am obosit de-atâta cale…
Albastrul imfinit și vag,
rătăcitor se vrea să fie, dar parcă mi-ar fi mult mai drag
să-ți stau în suflet cu chirie...
În scoici eu îți aduc chemarea
zvâcnind din piept de albatros
și-n palme-un strop,prin care marea
azi te salută drăgăstos N-aduc prea mult…Nu iau nimic când altă navă va să vie…
Debusolatu-mi suflet mic vrea doar un oaspete să-ți fie…