Ramura-nflorită îmi taie drumul
spre asfințit.În vene-mi curge...
înserarea, risipind ca fumul
lumina, care-ncet se scurge
spre alt tărâm...

Îmi simt, îmi trăiesc, îmi gândesc
singurătatea, ridicându-mă din scrumul...
care-am fost.Îmi amintesc
că nu știam ce este un cer senin
pe-acest tărâm!

Merg solitar pe-un drum nebătut
de vreun om, ridicând în cale
pietre de hotar.Soarta mea cea slută
îmi face cu mâna și se îndreaptă de șale
lăsânu-mă să trec!