nimeni n-a perceput frumusețea
drumurilor habituale
până ce, groaznic în tumult
și dureros în contorsiunea de martir,
se prăvale zdrențărosul verde cer
în grozavă abatere de apă și umbre
puterea de neabătut a vremii
s-a abătut asupra caselor umilite
iar lumea deveni privirilor oroare,
însă când un arc bening
a luminat cu ale sale culori cerul
și mireasma pământului umed
făcu să respire grădinile
ne-am pornit pe străzi
ca printr-o recuperată moștenire.
În ferestre se oglindea generozitatea soarelui
și-n luminândul frunziș
vara-și susura imortalitatea fremătândă.

Traducere Andrei Zanca